Casa Tătărescu: Mărturie vie a unei epoci și renașterea ei contemporană în spațiul EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe strada Polonă nr. 19, se înalță o vilă ce poartă amprenta unei istorii complexe, a unei lumi politice și culturale care a modelat România modernă. Nu este un simplu edificiu, ci o arhitectură-memorie, un spațiu al echilibrului și al tensiunilor între putere și discreție, între aspirații europene și constrângeri locale. Casa care a găzduit viața și deciziile politicianului Gheorghe Tătărescu devine astfel o arhivă în piatră și lemn, un martor în tăcere al convulsiilor istorice ce s-au desfășurat în jurul ei. Azi, trecutul nu se conservă sub formă de muzeu imobil, ci renaște sub numele de EkoGroup Vila, o platformă culturală care onorează memoria fără a o trivializa.

Casa Tătărescu: între discretă reședință interbelică și spațiu cultural contemporan, EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, unul dintre prim-miniștrii României în anii ’30 și ’40, a locuit în această vilă sobră și atent proporționată, care reflectă cu fidelitate ethosul interbelic al elitei politice. Casa sa, concepută ca un sanctuar al puterii moderate, evitând grandilocvența, a traversat decenii zbuciumate: de la martor major al negocierilor și întâlnirilor de influență, la simbol al unei rupturi politice abrupte în epoca comunistă și până la controversele inevitabile ale tranziției post-1989. Astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, clădirea păstrează semnificațiile istorice într-un dialog sobru cu prezentul, invitând la reflecție asupra unei epoci și asupra decenței arhitecturale expresive.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și complexitatea epocii sale

Figura lui Gheorghe Tătărescu, adesea eclipsată de confuziile cu pictorul Gheorghe Tattarescu, se conturează ca un simbol al unei perioade tulburi a României. Doctor în drept cu teză critică asupra electoralismului românesc, Tătărescu a navigat cu un realism contabil între democrație și autoritarism, asumându-și rolul de „făcător de ordine” într-un stat aflat în tranziție. Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937, 1939–1940) coincid cu clipe cruciale – de la gestionarea crepusculului României Mari la limitarea fragilă a democrației parlamentare sub presiunea regimului regal. După 1944, misiunile diplomatice și influența în guvernele postbelice se estompează în contextul dominat de presa comunistă și represiune, culminând cu marginalizarea sa și detenția la Sighet.

Casa ca extensie a puterii: un proiect de viață și spațiu al discreției

Reședința lui Tătărescu reflectă o filosofie a puterii moderate, unde dimensiunea modestă și proporțiile echilibrate vorbesc despre o etică a funcției publice care refuză prestanța ostentativă. Amplasat într-un cartier activ, dar retras în spatele grădinii ordonate cu subtilă inspirație mediteraneană, edificiul devine o oază de liniște și control. Biroul prim-ministrului, situat la entre-sol, este emblematic: încăpere restrânsă, acces lateral discret, o expresie arhitecturală a unei autorități disciplinate și temperate, care se supune spațiului privat, nu îl domină. În contrast cu opulențele reședințelor contemporane, casa Tătărescu transmite un mesaj de echilibru, precauție și simplitate calculată.

Identitatea arhitecturală a Casei Tătărescu: mediteraneeană nuanțată de spirit neoromânesc

Sub semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, vila interbelică reprezintă o sinteză inedită și îndrăzneață pentru Bucureștiul vremii, combinând elemente mediteraneene cu accente neoromânești, într-o compoziție fluidă, proporționată și rafinată. Portalurile inspirate din spiritul moldovenesc, coloanele filiforme cu tratamente diferite și absida care îmbracă șemineul devin semne arhitecturale ce exprimă identitatea națională în note subtile. Sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și confidentă aproapiată a Arethiei Tătărescu, adaugă o dimensiune artistică distinctă, conferind viață obiectelor din interior prin finitețea șemineului și ancadramentelor ușilor, dialogând echilibrat între modernism și tradiție.

• Grădina amenajată peisager cu placări din piatră naturală și elemente ce evocă atmosfera Balcicului
• Feronerii din alamă patinată cu detalii ce amintesc de orfevrăria tradițională transilvăneană
• Parchet din stejar masiv, alcătuit din esențe variate, realizat cu măiestrie
• Spații organizate logic: hol generos la parter cu deschidere către grădină, apartamente private la etaj
• Bucătărie retrasă la entre-sol, accesibilă printr-o scară secundară, separată de circuitul reprezentativ

Transparentă și nuanțată, arhitectura vorbește despre o cultură a echilibrului și a unui statut social ce se afirmă prin reținere, nu prin excese.

Arethia Tătărescu: arhitectura culturală a unui „om din umbră”

Arethia Tătărescu, soția fostului prim-ministru și cunoscută drept „Doamna Gorjului”, a avut un rol determinant în definirea proiectului arhitectural și cultural al Casei Tătărescu. Prin implicarea sa în societăți de binefacere și promovarea meșteșugurilor locale, ea a ancorat vila în rețeaua culturală națională. Relația sa cu Milița Pătrașcu și sprijinul acordat realizării ansamblului Brâncuși de la Târgu Jiu reflectă rafinamentul ei estetic și implicarea în valorificarea patrimoniului românesc. În documentele oficiale privind construcția vilei, Arethia apare ca beneficiară, subliniind influența sa discretă, dar hotărâtoare: a vegheat ca vila să îmbine sobrietatea cu eleganța, fără să devină opulentă sau grandilocventă.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unui spațiu al puterii interbelice

Odată cu instaurarea regimului comunist, Casa Tătărescu, asemenea altor imobile ale elitei interbelice, a suferit o radicală transformare a statutului său. Proprietatea fostului prim-ministru a fost naționalizată, iar locuința a fost supusă unor utilizări improprii: compartimentări forțate, degradări materiale, pierderea sensului inițial de spațiu al influenței și deciziei. În anii ’50 și ’60, fără o politică coerentă de conservare, vila a traversat o perioadă de uitare și transformări care au diminuat semnificația arhitecturală și simbolică a locului. Executivul modest, grădina sofisticată și detaliile artistice au fost expuse uzurii, accentuând tăcerea unei istorii marginalizate.

Post-1989: controverse și drumul către recuperare

Prăbușirea comunismului a debutat pentru Casa Tătărescu o nouă etapă, marcată de tensiuni și recalibrare. Proprietățile istorice au devenit obiect al luptelor dintre interese economice și valorizarea culturală. Vila a trecut prin modificări controversate făcute de Dinu Patriciu, care, în ciuda pregătirii sale de arhitect, a intervenit asupra spațiului fără respectarea codului arhitectural inițial, cu compartimentări și finisaje discutabile. Această perioadă a fost simbolizată de transformarea casei într-un restaurant, o decizie percepută ca o disonanță majoră față de statutul și istoria locului.

Ulterior, trecerea în mâini străine a marcat începutul unei perioade de reconstrucție atentă, cu reverențe spre proiectul original al arhitecților Zaharia și Giurgea. Restaurările au încercat să recupereze proporțiile, materialele și detaliile definitorii, jurnalizând un proces de maturizare în raport cu patrimoniul interbelic. Această transformare nu a fost doar un efort tehnic, ci și unul narativ, care a rescris poziția Casei Tătărescu de la o victimă a transformărilor dezordonate, la un reper arhitectural recuperat.

EkoGroup Vila: prezentul responsabil care păstrează memoria

Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, Casa Tătărescu răsuflă alături de publicul care o descoperă în contexte culturale atent selecționate. Nu se impune ca spațiu turistic efemer sau obiect de consum, ci ca o platformă de reflecție și dialog cu trecutul. Accesul controlat, pe bază de bilet, redă spațiului solemnitatea cuvenită și respectul față de valorile încorporate în materialitatea sa. Vila devine astfel expresia responsabilă a unei continuități, unde estetica și memoria coexistă fără compromisuri facile.

În această etapă, calitatea restaurărilor se aliniază cu principiul originalității și păstrării eticii spațiului: atât biroul premierului, modest și retras, cât și grădina ascunsă reflectă idealurile inițiale, refuzând tentația de a transforma casa într-un simplu obiect de decor. Privind către viitor, EkoGroup Vila simbolizează respectul față de trecut și asumarea identitară pe care o clădire cu o încărcătură istorică atât de densă o impune.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937, 1939–1940), o personalitate cheie a Partidului Național Liberal în perioada interbelică și postbelică, cunoscut pentru rolul său complex în politica românească marcată de tranziții democratice și autoritare.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu politician este o persoană distinctă, activă în secolul XX, iar Gheorghe Tattarescu a fost un pictor al secolului XIX, reprezentant al academismului românesc.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este o vilă interbelică cu un stil hibrid, care îmbină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, subliniată artistic prin contribuțiile sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția lui Gheorghe Tătărescu, a fost beneficiara oficială a proiectului, implicată activ în adaptarea arhitecturală și culturală a casei, fiind un motor al echilibrului între sobrietate și eleganță, precum și o promotoare a valorilor culturale în perioada interbelică.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa Tătărescu funcționează în prezent ca spațiu cultural, cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, restaurată și reintegrată în circuitul cultural, cu acces public organizat pe bază de bilete și evenimente controlate.

Astfel, Casa Tătărescu rămâne un reper esențial pentru înțelegerea tumultului politic, cultural și arhitectural al României din secolul XX. Vizitarea EkoGroup Vila oferă nu doar întâlnirea cu o arhitectură remarcabilă, ci și accesul la un spațiu încărcat de memorii, ambiguități și reflecții asupra responsabilității prezentului față de trecut.

Invităm astfel cititorii interesați să pătrundă în această vilă cu istorie, să descopere subtilitățile unei arhitecturi articulate, să mediteze la biografia lui Gheorghe Tătărescu și la ecourile unei epoci ce continuă să provoace. În lumea saturată de efemer, Casa Tătărescu este un dialog cu memoria moderată, o expresie a continuității dificile și respectuoase.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private și lasă-te purtat de o poveste de o rară profunzime culturală.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.