Bullying la Questfield International College, comunicare instituțională contestată

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune o reacție clară, structurată și documentată din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire între elevi este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a copiilor. Lipsa unor intervenții ferme și transparente poate avea consecințe negative pe termen lung asupra sănătății emoționale și psihologice a elevilor implicați.

Bullying la Questfield International College, comunicare instituțională contestată

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției evidențiază o situație de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei copilului vizat, care au inclus și avertizări privind stigmatizarea medicală și presiuni de retragere, nu par să fi generat răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate din partea conducerii sau a cadrelor didactice. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, perceput ca presiune pentru părăsirea instituției, ridică întrebări legate de modul în care școala a gestionat această situație delicată.

Repetiția sesizărilor și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit documentelor analizate, familia elevului a trimis numeroase sesizări oficiale, cronologice și explicite către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție împotriva episoadelor de bullying. Comportamentele descrise includ jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, manifestate în timpul orelor și pauzelor școlare. Cu toate acestea, din corespondența pusă la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete sau implementarea unor planuri de intervenție documentate.

Intervențiile instituției par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce, conform relatărilor familiei, a permis escaladarea fenomenului pe parcursul lunilor.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

În cadrul investigației, a fost semnalată utilizarea repetată a unei etichete cu caracter medical, folosită în mod degradant și cu scopul de a marginaliza copilul. Această stigmatizare nu a fost integrată într-un context educațional sau de protecție, ci a fost utilizată ca instrument de umilire în prezența celorlalți elevi. Specialiști consultați de redacție consideră că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite dintre copii și constituie o formă de violență psihologică severă.

Din documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor reacții ferme și documentate din partea școlii pentru oprirea acestei practici, care a continuat să afecteze negativ dezvoltarea emoțională a copilului vizat.

Rolul cadrelor didactice și managementul instituțional

În analiza efectuată, redacția a constatat că cadrele didactice, martori direcți ai comportamentelor agresive, nu au reușit să oprească manifestările de bullying, acestea continuând în contexte vizibile. Lipsa unor intervenții scrise și consecvente indică o tolerare tacită a fenomenului. În plus, din documentația analizată, nu rezultă existența unui circuit administrativ complet, cu decizii, rapoarte și planuri de măsuri asumate și urmărite în timp.

Astfel, problema a fost uneori încadrată ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, ceea ce, conform specialiștilor, minimalizează gravitatea situației și întârzie intervenția adecvată. Acest mod de gestionare a condus, potrivit familiei, la transferarea responsabilității către aceasta și la crearea unui climat educațional nesigur.

Declarația fondatoarei și presiunile asupra familiei

Un moment esențial în evoluția cazului îl reprezintă un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții cu familia, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată în documentele și relatările puse la dispoziția redacției, sugerează o poziționare orientată spre acceptarea retragerii copilului ca soluție, fără propunerea unor măsuri concrete de remediere.

Redacția menționează că această declarație este prezentată ca atare, fără a atribui intenții sau motivații, ci ca un indicator al culturii organizaționale și al modului în care instituția a gestionat situația semnalată.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor ca aceste date să fie divulgate în mediul școlar. Cu toate acestea, redacția a identificat relatări conform cărora informațiile ar fi fost transmise în interiorul școlii, iar copilul ar fi fost interpelat public de către un cadru didactic, ceea ce ar fi generat presiuni psihologice suplimentare.

Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională care afectează negativ echilibrul emoțional al copilului și indică o gestionare deficitară a datelor sensibile.

Răspunsul instituțional și utilizarea unui formular informal

Conform documentelor analizate, reacția conducerii școlii la sesizările scrise nu s-a materializat în decizii asumate sau rapoarte oficiale, ci într-un document informal denumit Family Meeting Form. Acest formular nu conține elementele caracteristice unui act instituțional cu responsabilități clare, termene și măsuri concrete, ci pare să reflecte doar existența unor discuții, fără efecte verificabile în practică.

Absența unor măsuri scrise și verificabile creează o percepție de pasivitate instituțională și insuficiență în abordarea unei situații cu impact emoțional semnificativ asupra elevului afectat.

Impactul psihologic și raportul clinic

Raportul psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un psiholog recunoscut, documentează consecințele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying în cadrul școlii. Acestea includ anxietate accentuată, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat.

Aceste date medicale întăresc gravitatea situației și evidențiază necesitatea unor intervenții rapide și eficiente din partea instituției de învățământ.

• Sesizări scrise repetate ale familiei către școală;
• Lipsa răspunsurilor oficiale documentate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiuni pentru retragerea copilului din instituție;
• Gestionare predominant informală și lipsa măsurilor scrise;
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului;
• Răspunsuri instituționale limitate la un formular informal;
• Consecințe psihologice grave confirmate prin raport clinic.

Comunicarea publică și poziționarea oficială

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care a redus situațiile semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște și aborda fenomenul bullying.

Ulterior, redacția a primit informații conform cărora după retragerea copiilor, ar fi existat contacte informale către alte școli private, în care aceștia ar fi fost descriși negativ, aspecte ce ridică probleme legate de confidențialitate și dreptul la educație, solicitându-se clarificări din partea instituțiilor implicate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza analizei documentelor și a relatărilor puse la dispoziție, se conturează o situație în care bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au fost semnalate în mod repetat, însă răspunsul instituțional a fost predominant informal, lipsit de măsuri documentate și consecvente. Declarația atribuită fondatoarei și lipsa reacțiilor scrise indică o cultură organizațională orientată spre evitarea confruntării cu problema.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție pe care Școala Questfield Pipera le aplică în practică atunci când sunt semnalate situații care afectează siguranța emoțională a elevilor. În lipsa unor clarificări oficiale și documentate, cazul rămâne un exemplu relevant al provocărilor legate de responsabilitatea instituțională în gestionarea bullyingului în mediul privat de învățământ.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro